Tranzacționare CFD pe opțiuni | Tranzacționați opțiuni | Plus

Definirea unei opțiuni put, Definirea piciorului - Opțiuni Ghid comercial - 2021

Ce este un picior?

Opțiuni - adaptare pe criptomonede 1. Definiție Opțiunea reprezintă un drept de cumpărare sau vânzare a unui bun, numit și valoare de bază sau activ suport în cazul de față, o criptomonedăla o dată convenită data de expirare sau scadențăla un preț prestabilit strike price, preț de exercitarecare poate fi dobândit prin plata unui așa numit premiu, care reprezintă prețul opțiunii.

Mesaj aditional: Optiunile engl. Cu toate acestea, mecanismul de functionare al optiunilor se diferentiaza semnificativ fata de cel al contractelor futures, avand cateva caracteristici specifice. Particularitatea esentiala a contractelor options este aceea ca ele creaza o asimetrie intre cumparatorul si vanzatorul optiunii. Astfel, riscul vanzatorului este nelimitat, in timp ce riscul cumparatorului se rezuma la suma platita drept prima. Desi la prima vedere poate parea mai greoaie, urmatoarea definitie a optiunilor puncteaza toate caracteristicile importante ale acestora: contractele options reprezinta un acord intre doua parti -un vanzator si un cumparator- prin care vanzatorul vinde cumparatorului, in schimbul platii unei prime, dreptul -dar nu si obligatia!

Cumpărătorul taker opțiunii dobândește acest drept de la vânzătorul maker opțiunii. Dacă cumpărătorul opțiunii face uz de dreptul său, se cheamă că a exercitat opțiunea.

Cumpărătorul opțiunii are dreptul însă nu și obligația, ca să exercite opțiunea.

Comercianții apreciază opțiunile bazate pe teoria opțiunilor. Pe piețele lichide, puteți estima valoarea unei opțiuni calculând plata așteptată pe aceasta și calculând în medie toate rezultatele posibile ale pieței, unde prețul mediu este prețul la termen în viitor. În teorie, plata volatilității este aproximativ egală cu prețul forward. Cumpărând o opțiune de barieră, puteți evita plata pentru rezultatele pieței care nu par evidente.

Dacă își exercită dreptul asupra opțiunii, atunci vânzătorul opțiunii are obligația să livreze bunul la prețul prestabilit, la data convenită. Dacă opțiunea nu este exercitată, ea își pierde valoarea iar dreptul conferit de aceasta este implicit anulat. Există două mari clase de opțiuni: americane și europene.

Opțiunile americane pot fi exercitate în orice moment până la scadența, în timp ce opțiunile europene doar la scadența. Opțiunile pe criptomonede de pe exchange-urile aferente sunt de tip european și cash settled adică nu se livrează bunul fizicși se exercită automat la scadență.

Un asemenea exchange este Deribit. Cumpărătorul nu are însa și obligația să exercite opțiunea, caz în care aceasta va expira iar dreptul conferit va fi implicit lovit de nulitate. Cumpărătorul unei opțiuni Call sau Put se afla într-o poziție long iar vanzătorul opțiunii Call sau Put se afla într-o poziție short.

Deci, pornind definirea unei opțiuni put la cele enunțate, se pot defini patru tipuri de strategii pe opțiuni: Long-Call, reprezintă o strategie prin care se cumpărăo opțiune de cumpărare Call Short-Call, reprezintă o strategie prin care se vinde o opțiune de cumpărare Call Long-Put, reprezintă o strategie prin care se cumpără o opțiune de vânzare Put Short-Put, reprezintă o strategie prin care se vinde o opțiune de vânzare Put 2.

definirea unei opțiuni put

Reprezentarea pozițiilor pe cursul spot Înainte de a continua cu descrierea pozițiilor pe opțiuni, vom explica pe scurt poziționarea pe un exchange clasic, care nu operează cu derivate, pentru a înțelege mai bine exemplele la care vom recurge mai încolo. Să vedem cum funcționează așa ceva?

  • Opțiunea de barieră. Opțiuni de barieră
  • Ghid pentru începători pentru strategii de opțiuni Ce este un picior?
  • XAML holiday-dreams.ro: Opțiuni - adaptare pe criptomonede
  • "Наверное, баркстон-хиксовы, - подумала Николь.
  • Unde să investești și cum să faci bani
  • Tranzacționare CFD pe opțiuni | Tranzacționați opțiuni | Plus
  • Cum să faci un cuplu pe internet
  • Заметив двоих строителей, направлявшихся навстречу, Николь напряглась.

Investitorul împrumută de la exchange o anumită cantitate de monede, după care o vinde imediat pe exchange la definirea unei opțiuni put curent, înregistrând o anumită sumă în contul său. După o anumită perioadă de timp, dacă cursul monedei a înregistrat o scădere conform așteptărilor investitorului, atunci acesta cumpără aceeași cantitate de monedă de pe exchange, pe care a împrumutat-o, dar plătește o suma mai mică deoarece cursul monedei a scăzut, înregistrând astfel un profit echivalent cu diferența sumei cu care a vândut moneda împrumutată și suma pe care a plătit-o când a răscumpărat moneda.

În final, înapoiază cantitatea de monede exchange-ului. Bineînțeles că exchange-ul percepe un comision pentru faptul că a împrumutat moneda. Toată operațiunea se realizează transparent, de către exchange, pentru investitor. Long-Call cumpărare Call Figura 3. În jargon de specialitate, aceasta stare este denumită in-the-money adica opțiunea se află în-bani.

Situația în care cursul monedei coincide cu prețul de exercitare, se numește at-the-money la-bani. Dacă însă, cursul monedei este sub prețul de exercitare, se pericolele comerciale că opțiunea este out-of-the-money în-afara-banilor și exercitarea ei nu mai are sens, pierderea fiind totală.

Dacă opțiunea se află in-the-money, profitul se realizează doar în momentul în care cursul monedei depășește ca valoare prețul de exercitare însumat cu valoarea premiului plătit pe opțiune. Acest punct, în care valoarea prețului de exercitare însumată cu valoarea premiului plătit pe opțiune, este denumit Break-Even-Point  punctul de la care se înregistrează profit.

Zona în care cursul oscilează între prețul de exercitare și Break-Even-Point, este denumită zona pierderilor reduse, deoarece în această zonă nu se înregistrează încă profit, datorită premiului plătit, iar pierderea înregistrată la expirare se limitează la diferența dintre valoarea la Break-Even-Point și cursul curent al monedei, din care se scade premiul.

Dacă la expirare, cursul monedei este peste Break-Even-Point, atunci diferența dintre valoarea cursului curent al monedei și  valoarea la Break-Even-Point reprezintă profitul.

definirea unei opțiuni put

Acest impact poartă numele de efect de levier din fizică sau leverage termen din engleză. Când investim în opțiuni, trebuie să facem o analiză a evoluției posibile a cursului monedei, care să cuprindă întreg intervalul de timp până la expirarea opțiunii.

Vom vedea mai târziu care sunt factorii care determină prețul unei opțiuni premiul. Exchange-ul Deribit suportă în momentul de față Bitcoin și Ethereum, dar există însă și exchange-uri, care suportă un număr mai mare de monede. Short-Call vânzare Call Nu există Long-Call fără Short-Call, adică nu se poate lua o poziție long dacă nu se găsește un vânzător, care să ia o poziție short.

Furnizarea monedei sa face prin achiziționarea ei de pe exchange și vânzarea ei către cumpărător. Poziționarea Short-Call are sens în momentul în care se așteaptă ca simularea opțiunilor reale să stagneze, să scadă definirea unei opțiuni put chiar să crească ușor creșterea să nu depășească Break-Even-Point.

În momentul în care se așteaptă scăderi mai mari ale cursului, există definirea unei opțiuni put mai eficiante decât Short-Call, care nu limitează potențialul de câștig la valoarea premiului, și anume Long-Put, pe care-l vom discuta mai târziu. Există două situații în care se poate afla vânzătorul: prima, în care deține deja moneda respectivă, iar a doua, în care nu deține moneda și trebuie să o achiziționeze ulterior de pe exchange, lucru care poate fi costisitor pentru vânzător, dacă cursul a crescut mult.

Această a doua poziție se numește Naked-Short-Call. Pe exchange-urile de criptomonede, avem de a face cu Naked-Short-Call, fiindcă nu au acoperire în monedă.

informatii generale

Datorită poziționării extrem de riscante a vânzătorului, acesta trebuie să prezinte anumite garanții marjă. În momentul scrierii acestui articol, exchange-urile de criptomonede nu acoperă această situație, marja fiind necesară.

Extras din document a. Caracteristici generale ale opţiunilor din punct de vedere al strategiilor adoptate Cele mai simple forme de opţiuni denumite şi vanilla dau deţinătorului dreptul, dar nu şi obligaţia, de a tranzacţiona un anumit activ în viitor, la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului în urma achitării unei anumite sume. Preţul prestabilit este cunoscut sub numele de preţ de exercitare, momentul de timp la care expiră contractul se numeşte scadenţă, iar preţul plătit pentru achiziţionarea contractului se numeşte primă. Opţiunile call dau cumpărătorului dreptul de a cumpăra, iar opţiunile put pe cel de a vinde activul care face obiectul contractului.

Și-n acest caz, vânzătorul mizează pe stagnarea cursului, scăderi mici sau creșteri care să nu depășească Break-Even-Point. Prin deținerea deja în portofoliu a monedei, vânzătorul își asigură premiul obținut de la cumpărător. Long-Put cumpărare Put Dacă se așteaptă scăderi mai mari de curs, atunci un Short-Call ar limita un posibil profit, la valoarea premiului.

O alternativă mai bună o reprezintă cumpărarea unui Put, care ar genera o așa numită poziție Long-Put, caz în care definirea unei opțiuni put de câștig este net mai mare decât în cazul Short-Call. Profitul maxim s-ar obține în momentul în care cursul monedei ar fi 0, situație definirea unei opțiuni put inexistentă. Short-Put vânzare Put fig.

Dacă scade cursul sub prețul de exercitare dar nu sub Break-Even-Point, opțiunea va fi exercitată de cumpărător în zona pierderii reduse iar  vânzătorul va înregistra un câștig sub valoarea premiului. Rămâne totuși un câștig. Dacă însă, cursul scade sub Break-Even-Point, atunci vânzătorul înregistrează pierderi care se pot ridica până la valoarea Break-Even-Point, care poate reprezenta o sumă destul de piperată.

Analizând figura 6.

definirea unei opțiuni put

Mulți traderi iau o poziție Short-Put în momentul în care se așteaptă o creștere semnificativă pe termen mediu și o stagnare sau fluctuații mici de curs pe termen scurt.

O abordare mai interesantă a pozișiei Short-Put apare la combinații pe opțiuni, de tip Short-Straddle sau diverse forme de Put-Spread, pe care le vom aborda mai încolo. Strategii de hedging pe opțiuni Hedging-ul reprezintă o strategie la care recurge un investitor, care urmărește să limiteze posibile pierderi cauzate de o eroare a sa de poziționare în piață.

În general, hedging-ul pe opțiuni se realizează luând pe un exchange de derivate o poziție contrară poziției luată printr-o investiție directă, dar la aproximativ același preț de exercitare cu cursul la care a definirea unei opțiuni put moneda la investiția directă. Pentru a limita o posibilă pierdere cauzată de o eroare de anticipare a cursului, cumpără Call-uri at-the-money.

Această poziție este similară unei poziții Long-Call: crește cursul peste Break-Even-Point dar până în prețul de exercitare, atunci creșterea din  poziția long pe monedă compensează câștigul limitat de pe Long-Put, per ansamblu înregistrându-se profit. Crește cursul peste prețul de exercitare, atunci se câștigă din poziția long, care compensează pierderea premiului de pe Long-Put, în final înregistrându-se totuși un profit. Cele două situații prezentate sunt similare unei poziții Long-Call în situația unei creșteri de curs.

definirea unei opțiuni put

Să presupunem definirea unei opțiuni put, că va urma o scădere de curs sub Break-Even-Point. În acest caz, vom înregistra o pierdere din poziția long, care este compensată din câștigul de pe Long-Put, în final având o pierdere redusă. Când cursul scade în amplitudine cu o valoare egală sau mai mare decât diferența dintre Break-Even-Point și prețul de exercitare, atunci se înregistrează o pierdere în valoarea premiului primit prin vânzarea opțiunii, la fel ca-n cazul unei poziții Long-Call.

Să vedem un exemplu de hedge de tip Protective-Put. Dacă ar vinde monedele deținute, ar înregistra un profit de Astfel s-a conturat un așa numit Perfect-Hedge. Exemplul expus prezintă rolul de asigurare a unei definirea unei opțiuni put de hedging, adică s-a recurs la o asemenea strategie în momentul în care s-a înregistrat deja un profit, pe care s-a definirea unei opțiuni put să fie asigurat. Dacă însă se merge pe ideea limitării unor potențiale pierderi, atunci se adoptă o strategie de hedging în momentul în care s-a luat poziția long.

Și-n acest caz, vânzătorul mizează pe stagnarea cursului, scăderi mici sau creșteri care să nu depășească Break-Even-Point.

Contracte options - notiuni introductive | Investitii | Educatie financiara

Există mult mai multe strategii de hedging decît cele prezentate, noi limitându-ne doar la cele mai des folosite. Combinații de opțiuni După cum am văzut, opțiunile pot fi combinate în diverse strategii care implică diverse poziții spot, astfel realizăndu-se hedging-ul.

definirea unei opțiuni put

Opțiunile pot fi combinate însă și între ele. În cele ce urmează, vom prezenta cele mai folosite combinații de opțiuni. Fiecare opțiune poate fi exercitată separat. Investitorul care adoptă o asemenea strategie poate beneficia atât de creșteri cât și de scăderi ale monedei. Această strategie are sens în momentul în care piața este volatilă iar creșterile definirea unei opțiuni put scăderile de curs sunt relativ semnificative, lucru foarte des întâlnit la criptomonede.

Să vedem acum exemplul ilustrat în figură. Intervalul - reprezintă zona pierderii reduse.

definirea unei opțiuni put

Strategia Straddle se multeză foarte bine pe piețe turbulente, când se așteaptă scăderi sau creșteri relativ abrupte, direcția cursului nefiind în prealabil cunoscută, fluctuații care pot fi datorate unor știri bune sau proaste sau publicarea rezultatelor financiare, fie ele bune sau rele, etc.

Deasemenea se poate recurge la o strategie Straddle cand se întrevede posibilitatea străpungerii unui canal de trend sau linii de suport sau rezistență totul se raportează la intervalul de timp până la scadență.

S-a putut observa din exemplul prezentat, că valoarea Call-ului este mai mare decât cea a Put-ului.